În ochii tai dragostea se înfiripă prin chemarea sângelui,
limba stă ascunsă cu o lașitate frivolă
în spatele privirii,
cuvintele par a fi semne
cad cu întrebări pe buze
după ce s-au limpezit apele
și s-au împuținat din cauza căldurii.

Sunt într-o genune împinsă în gol,
n-am timp să mă salvez, dă pe dinafară
și mă aruncă pe eșafodul torturii femeii
fără gâde,
dar are cuvinte ascuțite în fiecare zi
cât pentru șapte nenorociți
ce aspiră la ceva.