timpul face incizie în bobul de rouă sămânța plesnește bulimică
e destulă toamnă-n cetate sau mai încape nu scrie încă
bilete de adio iluziei de-a fi pleoapei cusute nu-i refuza datul
și mai ales nu planta viscole
în troița din coapsă e ora legendei albastre
inorogi fac reverență în arcada porții pentru tine verifică minuțios câte petale
smulgi existenței mă iubesc da nu uneori uit să mă trezesc
în uter îngropată sub incendii fără călăuză
pașii devin râuri a căror matcă se-nghite pe sine
plaja epavelor e doar pretextul somnambulismul o formă de absență
fără fișă de pontaj
coșmarele se urcă pe glezne limacși canibali
fac trafic de influență pe epiderma vieții
unde să-ți îneci spaimele sforile vor extrage abisul din noi mânuite cu artă
nici o stemă nu are în umbră lipită veșnicia de comandă
indiferent de așii sfeterisiți de pe masa destinului
polenizează jăratec pielea viselor albe sub mângâiere cufund până
la cot voluptăți în apele nopții petalele miros a toamnă scuturată auriu în rod
pe margini acolo unde nimic nu respiră disociat de întreg
numele meu e înainte cel puțin cu o viață
așteaptă
cândva acum sau peste o clipă i-o voi lua înainte

labirintul își desfășoară ghimpii mijlocul meu e din ce în ce mai subțire
apăs butonul în forță
talpa expatriată întinde năvodul credinței


bobul de rouă mugur de feerii în pictogramele răstignirii
eliberează lumina