cu amintirea-n băț pornesc pe cale
topindă-i lumânarea cât o viață
în care scoți doar sunet de paiață
trebăluind prin vorbele regale.
un adevăr etern se vinde-n piață
piciorul mincinos de lemn agale
distanțe-aduce între noi, egale,
prepar o tăinuită dimineață.
e casa ce nu mult am tăinuit-o
în vârful unui preaînalt copac,
din nalte sfere alcătuit-o.
mi-e văzul spre vecie prea opac;
să nu-mi mai vii pe cap și tu iubito
chiar de fiirea ta e cât un ac