în zori orașul este cel mai vulnerabil
copaci desfrunziți ating cerul
vântul împrăștie
mormane de frunze somnolente
/vise înfipte în glie/

se va lasă ceața
ploile îmi vor curge pe piept
sufletul va desfrunzi decadent
voi regăsi singurătatea efemeră
nopțile cu armonii distilate

umbre violacee vor scrie un curcubeu
cu arta de a saliva cuvinte
îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi
dinspre sufletul tău vor aburi nopți
cai cu pinteni înfipți în dragostea cât o câmpie
care se scutură de ciulini

coama vântului șterge obrajii orașului
plouă cu aburii cuvintelor