Azi-noapte m-am visat acasă,
Și Doamne, ce frumos am mai visat!
Deși sunt trează visul nu mă lasă
Și mai visez și-acum că sunt la mine-n sat.

M-am săturat de biata-mi colivie,
M-am săturat de traiul de boier.
Aș vrea să merg acasă și să alerg prin vie,
Să mă usuc de soare și să îngheț de ger!

Mi-e dor de a mea casă, mi-e dor de sărăcie,
Mi-e dor de viața-aceea, de oamenii din sat,
Mi-e dor ca dimineața să simt că încă-s vie
Și vie să mă simt și când mă bag în pat.

Să urlu-aș vrea acuma! O lume să audă
Că dor îmi e de satul cel deșirat pe-un deal.
Vorbesc în gând pe stradă, mă rog adânc, tăcută:
Dă-mi Doamne casa, satul... iar visul fă-l real!