agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-13 | | palmele mele și-au uitat frumusețea le-am trimis să mângâie coamele cailor sălbatici fără de hamuri în copite să-nghită balauri îndoiala nu erupe în piele la vedere destupă sticle vechi de vin oțetit în vene bordelul ejectează surplusul de cătușe odată cu gânduri sleite de vlagă nu întreba inutil de ce nu-s aprinse felinarele negura scurmă tuneluri în gleznă ochii noștri nu-și pot privi în față culoarea de fiară sub sulimanuri clovni triști expectorează râsul lugubru ca pe-un scuipat în obrazul vieții (și nu ca un test banal) glod ancestral mâlește în țărm de magie timpul nu mai semnează fișă de pontaj în antecamera iubirii falangelor cresc unghii cornoase felida își ascute caninii de jugulară în reflectoare și nimeni nu vede ce se vrea și ce este nici un pântec nu-i naște orașul injectează cu râvnă toxine în case trotuarele scot din borduri disperări fără anestezii durerea și-a bătucit terminațiile nervoase disperate mamele nu-și pot aduna ochii din morminte gura trage din asfințituri lubrice doruri păcătoasă vestală inima solfegiază tăcerea mareea din rugăciune te-aduce epavă coapsa mea înalță altarul croșetează sârguincios zboruri decojesc respirații străine doar pe tine știu doar în tine înfășor grațios deznod pun lacăte pe asfințituri învăț mersul pe fir de abis (chiar manifest o oarecare dexteritate în ultima vreme) durerea coboară în rădăcină cum mai știi tu râde părinte de căderile mele curate în arterele tale într-un târziu experimentez botezul ca odihnă celestă arsura nedefinită - eu jăratecul din spatele ploii potopul cărnii tale stelare a pierdut de mult busola timpul androginal mâinile mele se întorc acasă în căuș inima bate a veșnicie frumusețea din pensula divinului trasează tușe-n miracol câtă beatitudine se-ascunde smerit în cutele zilei oricum i-ai suprapune polii rămâne un rest de infinit nefolosit nordul meu a luat prizoniere punctele cardinale cât de ușor se explică soarele încuiat în dentrite faceți liniște bărbatul încă nu știe răsare amnezic din mine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate