repet în gând o iluzie a unui fapt defunct
nu mai știu pe unde-i virgula ori unde să pun punct
pe dinafară totul se vopsește-n negru
cui să ceri slavă, cui de a mai fi integru
am dat cep la vene și curge
- vorbă goală! -
sânge de smoală

pe unde mai îmbătrânești, demiurge
aici e frica și nimica
un neant sprijinit în prăjini de stele
(n-au fiire nici ele)
cât încă sunt pământ
nu pot rosti un ultim cuvânt

dar când va fi să fie
ca pe o minge rostită de pași
îl voi rosti în poezie