momentele acelea
când dormeai într-o basculantă abandonată
ca un câine
și liniștea dimineții îți pregătea o cană de ceai
când te tăiai la ochi cu singurătatea
venită să-ți ceară un ban
iar limba care vedea cuvintele era o putere care nu le lăsa
spuse
când picioarele miroseau
a cizme galbene de câmp
și copacii
copacii aceia tăcuÈ›i aduÈ™i cu autobuzu’ de È™apte
să facă găuri în cer
și femeia
mâinile ei care te sfâșiau
de sete
momentele acelea
când timpul se zbătea ca o funie cu un număr mai mare
la gâtul tânăr al morții
când desfăceai sângele și începea să strălucească pumnalul
n-au fost
nu n-au fost

a fost doar o pasăre tânără cu ceva greșeli gramaticale
în respirație

înțelesul
ca un animal dispărut