Trăim în stilul cel mai lud
Pe care Universul îl proclamă
Chiar mintea de pe urmă-i nud
Uitat e și cuvântul mamă.
Simbolul bărbăției se destramă
Ea viața se amână deodată
Trăim o mult prea relaxată dramă
Uitat e și cuvântul tată.
Nimic absurd, nimic nu pare a fi
Deranj în lumea asta austeră
Doar o tristețe se va tolăni
Pe clipa cea mai de temut, cea efemeră.
Nimic absurd, așa se pare, dar
Când susul stă sub josul fad
Mă reorânduiesc și deodată sar
Să reașez valorile în rang.