căi amurgite în sine,
demiurgul e un plasture pus pe necaz
după caz
poți refuza urgia,
demiurgia

vei rămâne copac
cu mersul limbii opac
se vor război în tine pămânții pe retine
în vremuri de iască
cercul se va deschide să mă primească
în gândul meu prunc

în mine întâia piatră o arunc
dezbrăcat de păcate
ca o lebădă pe moarte