cuvintele care-mi sunt acum în minte
vin de nicăieri
ce rost are venirea dacă plecarea e atât de curândă?
cuvintele pe care le știu se pierd
rămân fără de nimic și fără să-mi pun întrebări de genul
ce-am să te întreb dacă n-am cu ce?

toți își fac planuri de toamnă
apoi de iarnă
redevin melancolici în primăvară
și vara deja țopăie a fericire cât le e ziua de mare

am rămas lângă zidul meu așa... ca o mută
aproape de șerpi și de wagner la leipzig
omorând republicani cu note muzicale

cuvintele care-mi vin acum în minte
sunt doar afecțiuni accesibile

m-am așezat pe tronul unui rege mut
să imit melodii necunoscute