ai ruginit în mine timpul, toamnă
de lacrimă obrajii îmi sunt brazde
din asta însă nu voi face caz de
Județ etern, cum diavolul mă-ndeamnă

și Domnul nostru s-a-mplinit prin cazne
cum să mă cert cu tine-acuma, Doamnă
așa e Rostul, nimeni nu-l condamnă
ba toți te vor în vii să-ți fie gazde

înlăcrimate-s boabele de struguri
pe dinăuntru, dulce-n gură must
dar mai târziu purtând beției juguri

și până-acolo-i doar un drum îngust
vor fi atunci și-n a mea minte ruguri
tristeți și veselii de-o fi să gust