ochii tăi
nu mai sunt
albaștri
omule cu plete sângerii
mă îmbraci
cu privirea aceasta verde
de la capătul unui basm
degete-nfrigurate
scotocesc prin cutii
de ceață
timpul în care
comemoram primăveri vișinii
ani cu ghirlande de fluturi
pe brațe
la porțile
unui crepuscul alb
am să-ți înlocuiesc ochii
cu jurămintele noi
am să te-ncing
cu zâmbetul lunii
apoi mă voi veșteji
pentru ultima dată
cerșindu-te