Lucește-mi ape tulburi/ să pot descrie rima
dulceața ta nu-mi place, e predispusă vieții
izbită de tavane, cât nalți or fi pereții
în forul vorbei tale/ nu voi pricepe scrima

Făpturi de diamante/ mi-aduci spre amăgire
minciuna ca în piață/ în forul meu o vinzi
în toiul unei fapte/ aflându-te-n fugire
firește, sting Lumina/ în multul de oglinzi

Din vorba ta, în noapte/ mereu, mereu tot cad
iar Moartea e o ceapă, înjunghiată, plânge
Puteri în ochiul minții/ pe nevăzute scad
orbire de ființă/ să fie al meu sânge

Dar dintre Plângeri toate/ de-s nobilat ca Os
cu degete de cruce L-oi scrie pe Hristos