strănut,
mut ceasul la ora exactă
mereu o ia înainte
de parcă m-ar grăbi din urmă

am pierdut pachetul de țigarete
plămânii sunt în asfixie-n ozon
prin codrul acesta de oraș părăsit de muște
nu-i nimeni să mă-mpuște

degeaba umbresc
o tihnă de odaie
fecioara din basme
sare din cartea de matematică,
e cea mai bună
la numărat banii

cândva era un copil ce nu știa să râdă
pe strada mea,
în casa mea,
în mine
dar eram fecior de ingineri
și cică mi-era bine

Ieri
aveam deja trebuințele lui Mâine Astăzi
dar astăzi stau la colț de străzi,
în capăt,
pachetul de tutun să mi-l recapăt