Iarna pe ger și în arșița verilor
Râdeți, ori stați lângă groapă plângând...
Vreau să-mi gonească amaru-așteptărilor
Sunetul slab, neștiut pe pământ.

Iată-l - se-aude.Din toate puterile
Cerc să-i dau viața, urechea-mi ascut,
El care-mi vede sporind așteptările
Firul și-l trage ușor, nevăzut.

Marea e-n clocot ? Ori aripa-și flutură
Pasărea Phoenix cântând arzător ?
Vreme-ai oprită ? Ori merii se scutură ?
Poate că îngerul trece în zbor ?

Orele trec, de lumesc purtătoare.
Sunet, mișcări și lumini cresc mereu.
Zilele stinse, privesc viitoarele,
Nu e prezent , nici părere de rău.

Sufletu-i nou. Iar la graniță-i sunetul.
Graniți noii puteri s-a deschis.
Sufletul cade. Blestemu-i ca tunetul :
Mintea-i mai tare. A-nvins. A ucis !

Stă-n colivia ei rece și jalnică
Pasărea-mi slobodă, bună, șăgalnică,
Ea, care moartea vroia să mi-o ia,
Ea, care duhul să-mi scape vroia.

Hei! Colivia-n amurg aurită e !
Grații puternice, , mari de oțel...
Pasărea-mi veselă, astăzi smerită e -
Cântă la geam, legănând un inel.

Cântu-i știut și-s tăiate aripile !
Voi depănați lângă geamuri vreun gând,
Eu, parcă-aud cum își picură clipele
Aripa harului iar fluturând !

18 decembrie 1913

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956