iată și golul zilei de azi strângându-se nevăzut
în picajul tandru și sinucigaș al serii
doar suntem oameni zise călătorul
cu mâna pe inimă
doar suntem fiare zise tramvaiul
intrând ascuțit în gura depărtării
în urmă o bucată egală de nesfârșit
nostalgia unor zile care nu se vor
întâmpla
tristețea unui viitor imposibil și indiferent
asemenea amintirilor care nu se mai schimbă
nu se repară și nu vor să adoarmă
odată cu tine
de mâine poate de mâine dar nimic nu e sigur