agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1442 .



Omul e nefericit pentru că nu știe că e fericit
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [macautpemine ]

2015-09-30  |     | 



când aștepți mereu altceva însingurarea te soarbe în ea
te strânge în menghina uitării ca o cobră căreia ai încetat să îi cânți
îți cresc ziduri înalte de sticlă mată de jur împrejur
o neputință caraghioasă încrâncenată și istovitoare
te învârte în jurul așteptărilor tale

căzut în propria ta capcană îți plivești orgoliile
te rănești în mărăcinii lor și cu mâinile însângerate
decizi să le smulgi din rădăcini
abia acum e liber să iei calea spre tine
acolo desfaci bagajele și îți decorezi veacul
cu propriile tale lumini și umbre

începi să crezi că îl înțelegi pe Dumnezeu în toate
începi să te întrebi ce a rânduit pentru tine
începi să înțelegi că locuiești într-un prezent care nu îți aparține
că nu știi nici măcar să atașezi fișiere unui e-mail
că vorbești atât de des cu Niculae Moromete împărțind aceeași uliță

cui să îi spui despre biciul bunicului pe spatele calului
cine să înțeleagă mai bine cât te usturau lacrimile lui
și cum ai învățat să le înnozi pe ale tale în gât
cine să înțeleagă mai bine de ce copiii modelau prescuri din nămol
de ce se afundau bucuroși în mâl și adunau lintiță
cât de bine era să înșiri frunzele mari de tutun
pe sfoara cuminte a înserărilor zglobii

așa descoperi că ți-ai găsit mereu liniștea în forța suculentă a tristeții
că îți iubești rănile fiindcă răspund bine bandajelor poetice
că verbele stau cuminți așezate la timpuri perfect compuse
încât poți depăși starea de permanentă repetenție scorojită
în focul ce arde înnăbușit de indignări uniforme



în fiecare pliu al pustiului pereții se dau în leagăn
sforăie turbulent iar podeaua fuge călcând în străchini
vecinul de jos a prăjit cartofi cu cârnați și bea bere
vecinul de sus e norocos în noaptea asta și norocul lui geme înalt
vecinul din stânga a pus pe balcon sticla de cola în care a făcut pipi
la vecina din dreapta cântă nepoțica la chitară
în spatele cubului plutitor liftul îmi plimbă feng-shui-ul pe scara socială



cea mai bună descoperire a fost că inima e o pisică
cea mai bună decizie a fost să-mi construiesc o izolație de tip cocon
mi-am luat pisica și m-am locuit salvând fericirea despre care nu știam nimic

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!