agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-30 | | chiar după cea mai cumplită glaciațiune voi fi intactă iubite țurțurii mă vor aduna din venele tale înghețate timpul nu-mi fuge spășit când fluturi oligofren în piețe și la răscruci ziduri împușcate de ură plutoanele de execuție au în genunchi iubirea doar o dată să cadă părinte și din ei vor ieși vulturi (din aceia albi care odihnesc cerul să nu cădem prea de sus) la gura sobei destinul va toarce scară din oasele noastre scoate din corzi sosia care-și acceptă calm topirea prin cordul tău deja curge șuvoi minunea că ești în orice în orice-atingere te respiră a toate iubirea amănuntul neobservabil care golește marea în palmele tale poate fi experimentul ratat sau cel din demult așteptat în chemări fantaste încrustate în riduri prin unghii ne traversează cascade nu vom putea uita (indiferent cine va regurgita intestinele acestor vremuri năuce) singura zi în care blestemul de-a fi nu ne mai leagă de focuri de ispășiri imposibil de purtat în limbă și nu ne duce pe noi în ispită te-am rugat și-am lăsat scris pe clopote să răsune părinte să răsune dinții noștri îmbrăcați în folie metalizată de nemurire au pocnit sec și ne iartă părinte greșeala de-a fi mai mult decât om în fiecare zi mai puțin de înger întrecându-i totuși aripa atât de dulce simțeam cum ne-alunecă gândul iau naștere galaxii între vertebrele noastre îmbrățișarea amorului topește și coace orgasmic geneze multicolore sau fade genezele curg din epitelii veșnicie nici oarbă nici văzătoare pingelește fără odihnă forme de carne piatră sau aer lichide zborurile îmi atacă pupile se ascund în cartilaje asfințitul să ne curbeze moartea poate în zile de sărbătoare vor trimite în lume arhangheli pe care nimeni nu-i va cunoaște la porțile raiului nu vom cerși întoarcerea acasă adresa noastră e mult mai înaltă pretutindeni ne suntem cu supra-măsură țărâna e-n voi ochiul întors desfide cătușa zâmbiți minutul de eternitate vi s-a scurs și voi continuați să bateți din palme tribuna-i ruină și-n tălpi rugina scârțâie lugubru mai departe faceți loc pe socluri nu mai e nici o picătură de aer noi vom împărți napolitane și păhărele de țuică pentru odihna morților cei vii oricum sunt înnodați de genune și le e bine (mai grea e alegerea ce răstignește clipei bucuria) în-afara chipului ni s-a dat sau ne-am luat (unii încă mai dezbat asupra dreptului) statură de zei să purtăm în vremuri hipnotice mândria nu desface boboc alb în trufie nici păcatului poartă doar absența zidește iluzia că alergăm pe urmele noastre blestemați să nu ne găsim de aceea doar astăzi te-aș fi putut urî dragostea mea de n-ar fi venit Iisus la cină să împărtășească trupul tău de lumină cu mine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate