când îți iei bagajele
privești tabela electronică
și-ți spui
Doamne, fă ca în trenul ăsta să nu fiu singur
nu mi-ar ajunge nici munții
nici apele și nici câmpia
să îndulcesc existența unui gând
lasă-mi într-un colț măcar o pisică rătăcită
ori vreun maidanez
să împart cu el
viața asta fumurie
din pâinea mea s-au hrănit păsările cerului
și-n palmă au poposit hulubi însetați
în timp ce Tu mi-ai lăsat meiul simbrie
și lacrimile să-mi spele ochiul de urâciune,
iar dac-am fost nevrednic
scoate-mi în cale o haltă
neumblată
să-mi las în ea sufletul
pentru alt tren care va să vie...