sunt iarăși singur
visez
că reușesc să mi-o fac prietenă
pe domnișoara Sara

trecând pe sub balcoane
aud glasuri care cântă un colind

mă opresc surâzând sub un oarecare
unde se aude mai bine
îmi place
disting și voci tinere

fac cinci pași îndărăt
când se termină colindul

trec iarăși
fredonând același colind
să le trezesc interesul

ușor de-nțeles

mezina grupului casnic
se înfățișează de-ndată
curioasă de vocea mea
ecou întârziat peste măsură

i-arunc ocheade
apoi copilărește
îi fac semn cu mâna
să coboare

n-aștept mult

"steaua sus răsare"
cântăm până la capătul străzii
apoi

într-un picior
ca la șotron
sare ea
sar și eu

pereche de fluturi

„zorile-s dalbe”