E dreptul adevăr; îs soluții în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?

Ce simplă-i rațiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleași experiențe,
Extrapolate în grup, din simple existențe
Se repetând citatu’, în simbolic autor!

E simțul natural, recunoscut genune
Și care-și umple fire călătorind senzații,
Să aprindă neuroni cu certe dedicații…
Specialiști, experți, modeștii fără nume!

Iar natural, natură, imensitate și una,
Nu știe pervertire, minciuni, mistificare,
Că-și apără etern, ce nu cunoaște ”moare”...
Doar mașinal respectă același ”totdeauna”.

Ce greu e de înțeles cum ”sapiens” dezminte
Apelativ ”pro domo”, doar invocat pretins
La empirism mascat, superlativul ”Homo”,
Ce- amestecă-n mojar falsul, real... distincte.

Hidoasă apologie, de inducere parșivă,
Perpetuează timpul fără asumată lecție,
Că tot ce nu-i lăsat și-i doar indus, percepție
Sinucigaș ascunsă, e-o moarte colectivă!
03.02.2014