Casa Pușkin ! Doar se știe;
Că-i un vechi așezământ !
For de-naltă- Academie,
Nu-i o simplă vorbă-n vânt !

Este zvonul gheții sparte
Lunecând pe râu ușor,
E vaporul ce departe
Cheamă-ntr-una alt vapor.

E străvechiul Sfinx, bătrânul
Spre talazuri ațintit,
Călărețu-n bronz ce-și mână
Bidiviul neclintit.

Știe-ntreaga noastră jale
Neva tainica - doar ea !
Cum în noaptea alba-n cale
Ziua neagră ne ieșea.

Neva ne-a deschis senină
Orizontu-nflăcărat,
Alte zile-am vrut să vină,
Alte veacuri am visat !

Ca o scurtă înșelare
Jugul zilelor trecea,
Ochiu-n ceața plutitoare
Alte zile desprindea.

Pușkin ! Sfânta libertate
O cântam și noi cu dor,
Dă-ne mâna ta de frate,
Dă-ne-n luptă ajutor.

Tu, cu sunete duioase,
Ne vrăjeai pe-atunci ! Și-apoi,
Pușkin, nu ne-naripase
Voioșia ta pe noi ?

De aceea doar se știe :
Nu-i o simplă vorbă-n vânt
Casa ta-n Academie,
Ci-i un vechi așezământ !

Când Senatu-n Piața-i pradă
Întunericului mut,
Eu trecând tăcut pe stradă
Casa, Pușkin, ți-o salut !

29 ianuarie- 11 februarie 1921

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956