Nimic din ceea ce se spune
nu-i pregătit să întâmpine lăcustele ce toacă întinderea,
tu știi ce se întâmplă în verile arse pe rug,
cum intră prin tine arșița de nu mai poți sta locului
și că tot acest tăvălug este o stare de fapt
ce nu moare îndrăgostit de cei pe care-i calcă.

Atunci înțelege,
știu ce se macină în trupul tău supus păcatului
și te privesc goală ca pe o cochilie
în care odată intrată nu mai poți pleca
nici încercând jocul de-a vați ascunselea printre bărbați
care iubesc doar câte o porție două la aceeași masă
unde se bea pe rupte
și se uită de tot ce înseanmnă viață.

În surâsul tău de balerină ieșită la pensie
cu îngrijorarea în sânge,
să nu intri în prea târziul acela flămând
în care totul se roade în gânduri.