M-am refugiat în vocea explozivă a unei femei nervoase
când argumentele nu mai însemnau nimic
ci doar acceptarea stării de fapt.
Oamenii se plictisesc repede și renunță,
nepăsarea îi călește în abordări subiective,
nu-i interesează
dacă nu-i afectează rezultatul.

Nu vreau să fiu în mijlocul evenimentelor
prefer să aștept să se cearnă lucrurile,
femeile sunt un fel de termometre ale fierberii
și apoi se lasă seduse de sfârșitul neprevăzut,
eu le iubesc așa cum sunt
și împrumut din nonșalanța lor.

Nu mă voi război cu ele niciodată,
mai bine le apropii pe rând
cu recunoașterea inițiativei consecvente
de a controla subiectul
și mă hrănesc din voluptatea lor
până devin atât de flexibile
ca pisicile noaptea.