să cadă cerul peste toate culmile
culmea culmilor e tot o nesătulă poftă de-a mea
și infinitul
și
de ce să nu cadă și el
ce ar putea avea împotriva vrerii mele
nici măcar nu se poate defini
e ca și cum n-ar fi decât o iluzie
cum visez și eu că sunt nemuritor
și apoi mă nasc
chiar și atunci când nu am nicio dorință
nici nimic împotrivă

oricum nu am nimic
nici împotrivă nici deopotrivă
adică un fel de a duce dorul
de niciunde spre nicăieri
prin iubiri succesive
concentrice
din ce în ce mai ample
din ce în ce mai de nestăpânit
aproape imposibile absurde reduceri de relativ
într-un amăgitor joc de-a cercul
dintr-o picătură care a uitat legea... și zboară
aerodinamic sau nici măcar
dinspre centru înspre nemărginire
fără nici o frecare
ideal