trecând o boare prin nămeți de rugă
înfig covorul roșu-n toamnă-n tină
iar Dumnezeului purced ca slugă
cu sufletul în loc de o retină.
doar vorbe-aflate-n Ieri mi se îndrugă,
dar mie îmi găsesc la asta vină -
trecând o boare prin nămeți de rugă
înfig covorul roșu-n toamnă-n tină.
în gândul trist ce e aflat sub glugă
las visul poezie să devină,
un curcubeu în coborâre lină,
din limb real în nemurire fugă -
trecând o boare prin nămeți de rugă