dragul meu delator mulțumesc pentru că exist
te visez ca pe steaua polară în nopțile mele
pierdut pe drum totdeauna încercând eșecul cu degetul
îl mușc de mână să văd dacă mai respiră dacă doarme
o dacă ai ști ce povești frumoase mi-a spus
știe vreo două trei și despre tine dar nu te umfla
chiar are o părere proastă a cunoscut alții și mai buni
spunea că i-au fost prieteni de nădejde mai ales
când se îndrăgostise și nu avea nași sau cavaleri de onoare
acum nu e noapte și nici nu mai știu ce mai faceți
cum v-ați mai înțeles după ultima ceartă
spunea din câte îmi amintesc că ai fi prea timid
era dezamăgit de faptul că te-a cunoscut
dar și tu erai foc așa cum mi-ai rămas în memorie
of cât de mult îți mulțumesc că altfel n-ar fi știut nimeni
mă știi destul de bine și cât de ușor mă sting
cum aș fi fost eu astăzi ce s-ar fi ales de chin
dacă nu existam amândoi și nu ne-ai fi făcut cunoștință
dar la noapte să știi plec iar să vă caut să mai vorbim
dacă ne găsim ține minte să rămânem necunoscuți
altfel ne acrim și nu mai e nimic de cunoscut