sunt ferm convins/ dincolo de ferestre sunt altele mult mai largi
mai adânci decât ochii care mă privesc din oglindă

dintr-o clipă într-alta/ parcă aștept pe cineva
să-mi bată în ușă

zgomot pe scări forfotă pe etaj nimic la parter

în fața blocului
un câine latră spre cer/ o linguriță de zahăr
trei lingurițe de cafea apoi apă fierbinte

amestec/ zile caniculare nopți cu ochii deschiși

la marginea universului cineva mângâie o pisică

sorb plictisit o gură de cafea fără să mă întreb

ori/ poate chiar asta fac

de ce ne mințim când foarte bine ai putea spune ok/ asta e

în apartament toate ușile sunt între-deschise
aici cotoiul riky e șef

nu mă împotrivesc îl accept

el știe vine pâș pâș mi se așează pe burtă
și toarce mă frământă cu lăbuțele apoi adoarme discret

un cuțit

o felie de pepene
sâmburi atacuri de panică/ respir într-o pungă
mi-e frig și geamul de la balcon larg deschis

întuneric

ar trebui să mă împac cu gândul

de câteva zile îmi beau cafeaua în liniște
abia acum observ că tot de atâtea zile
au plecat în țări peste țări

cuiburile lor vor rămâne
iar singure

în dormitor de asemenea

cotoiul mă caută dacă nu mă găsește miaună într-un anume fel
ca și cum ar vorbi

mă strigă

ce faci băi viule te-ai ascuns

de unde să știu ce gânduri are

de vreme ce doarme lângă mine aproape de cărțile mele
probabil atunci când eu sforăi amicul meu
citește din platon rousseau
plus
poezie conceptuală

filozoful

știe el
în câte feluri se poate muri

noapte cu ochii închiși parcă aș fi werther cu pistolul la tâmplă

tac/ liniștea care doare

și o mie de pași/ fluturi amnezici zburând în cerc în speranța
că vor găsi o breșă să țâșnească afară

de fapt
un labirint
din care nu se mai poate ieși