albastru ca speranța-n tine-i visul
stropești Lumină-aflându-te dormindă
canicular prin mine gând colindă,
pe-afară toamna-și spune iar abisul

mă iscălesc de-a-ndoaselea-n oglindă
și ca să nu rămân numai cu zisul
citesc versete, vă aduc Promisul
de mai de un oscior ca să mă prindă

căci de Hristos va cerne-n mele oase
ci nu în suflet, cum e dat să fie
veni-vor veșniciile ce-s joase

nici moaște, nici în duhul meu grafie
umbriri se vor abate, în vântoase;
așa mi-e-n spirit o fotografie