nimic din ce-aș fi vrut nu ți-am promis
căci nu suntem decât deșertăciune
un răsărit care sfios apune
copii sugând din umbra unui vis

și oare ce puteam eu să-ți ofer
când cel de sus te-a dăruit cu toate
la ce folos bijuterii palate
cer doar un loc numai al nostru-n cer

pe mine să mă dărui aș fi vrut
privește pică frunza și eu pic
te-oi fi iubit ori doar mi s-a părut

se stinge vorba-n gât și-abia îți zic
ca mâine ne unește-același lut
nimic suntem și ne-om topi-n nimic