frunzele din trecut sunt la fel ca acelea de acum
și cad înfășurând pământul
ca o piramidă, un cerc după cum le bate vântul
sufletele lor tandre nu plâng atunci
când sunt lovite de ploaie
nu mai trag nădejde la un an mai bun
aniversează doar ridicarea apei din ele
vorbe își mai spun
iar planeta le pare misterioasă
dar sunt bucuroase că au scăpat de chinuri
briză nu mai e, soarele a dispărut
se gândesc vesele că au scăpat de apocalipsă