frumusețea asta întreagă fără opreliști
la discreția căreia sunt necondiționat
diminețile când mă recunosc
cuibărită în tresăririle tale
într-o stângăcie
în brațele uriașe și calde
în plină forfotă a amiezii
sau în crucea catifelată a nopților albe
cobaiul cu ochi închiși
copilul naiv cu încredere deplină
ascuns în mâinile Lui
îndrăgostita perpetuă fără teama deziluziei
gata și gata pentru o nouă înrolare
lumea e punctul minuscul din cerul fiecăruia
floarea de trandafir japonez pe care ai mângâiat-o
n-a mai murit seara
rana pe care îndărătnic o acoperi cu trupul tău
ca o binecuvântare
locul tău e aici în mijlocul acestui miracol
în măruntaiele luminii care umple plămânii
de duminici