Sunetele crinilor dau zvon de tristețe, alunecă-n lacrimi,
curcubeul dimineții aduce orizontul pe ape,
norii se luminează-ntre pleoape.

Ziua curge și ea peste lume.

Întrebându-mă mereu, găsesc alte răspunsuri
mai clare decât oglinda în care se văd
cum dospesc în timpul de mâine,
și străpung devenirea.

Atunci de voi fi cel pe care-l aștepți
dezbrăcat de trecut nu voi mai ști
legământul tău cu har prin inel
rotit deasupra inimii mele
cu aură cu tot.