după Cină doare Fructul la rădăcină
minunate întâmplări duc fiirea mai departe
ruga de lumânare se desparte
suind
acolo ne sunt sufletele, vuind
ramul șede în căderi de îmbrăcăminți,
frunză cu dinții cuminți

lacrima e un motiv de orbire
nici Lumina nu ne e în sorbire
vreme rece-n fiorul nostrum trece
ne mai rămăsese de cumpărat
în amânări lumânări

țipă din clipă-al timpului împărat
aduceri de miracol
nu i-am dat
uneori umbrei întunericul e singurul obstacol,
umbrit cu tine pe ale tale retine

cunosc,
hodorânc-trosc,
rana rămasă în urma umbrei