agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-14 | |
Jerpelit, neras și singur într-o ploaie autumnală
Un hoinar cu mers agale trage des dintr-o țigară; Oftând deprimat se-agață cu privire tristă, goală De grăbitele femei neîndrăznind un leu să ceară. Într-o fustă neagră, sexy văduva cam nedormită Îi studiază cu ochi aprigi chipul fin dar neglijat Și întinzându-i o bancnotă, evident dezamagită Își exprimă dur regretul că nu-i un mascul curat. Vagabondul mulțumește gutural, profund marcat Susținând că se băiește chiar de două ori pe lună Și de vrea la sân Dumitru când va fi ras și spălat Ar putea s-o contacteze pentru o tăvăleală bună. Fiind însă înjurat vulgar dă din umeri, face cruce; Urmărit apoi de câinii vagabonzi în număr mare Către crâșma Tanti Roza fluierand voios se duce De-unde iese bruna Lola cu craci super în dotare. Surâzând ea îl recunoaște ca pe un apreciat poet Ce i-a fost iubit de suflet în cumplita deprimare Astfel că și acum îl roagă să-i compună un sonet Oferind în schimb pat cald, Cabernet și desfătare. Și de al său braț ea se agață, le stă bine împreună Amândoi cu ochi caprui, ea frumoasă, el puternic; Dezinvolți pășesc vorbind, îi studiază lumea buna, Le zâmbește cu blândețe chiar și preotul cucernic. Lola are în Curtea Veche la mansardă o cămaruță Și-a propus s-aibă în preajmă un luxos restaurant. Seara când acasă ajunge, clienții fiindcă e drăguță O abordează găsind astfel câte un generos amant. Însă acum cei doi romantici urcă scările în tăcere, Ea dorind de multă vreme amor într-un cadru liric Iar poetul cunoscând că inspirația un stimul cere Își trimite închipuirea către un vechi decor feeric. Când ajung în fața ușii, cuprinzând-o ca un mire Trece cu ea in brațe pragul și–o așează pe divan. După un prelungit sărut și dulci șoapte de iubire El își trage răsuflarea bând un franțuzesc molan. Apoi ea cu gesturi line scurta rochie o descheie, Trupul alb superb de Venus e-arătat încet, încet Si jucându-și voluptuoasă rolul biblic de femeie C-un pervers suspin se oferă musculosului poet. În lumina clară a lămpii, Lola doarme dezgolită Iar încercănatul bard scrie versuri, bea și oftează Când privește la frumoasa cum zâmbește fericită Încât se intreabă în rime: oare la ce crai visează? Și compune și se-afundă în a nopții lungi magie În care el e prințul tânăr ce pe calul său o poartă În galop rapid ca gândul pe-o tomnatică câmpie, Departe de ochii lumii și de-o nemiloasă soartă. Așezați sub un stejar lângă un joc nebun de iele Amorezii închipuiți se sărută în miez de noapte Iar din pitorescul cer cad frânturi din stinse stele Pe când apele îngână un refren din triste șoapte. Astfel că în zorii leneși când himerele-s plecate, Un poem tocmai e gata despre doi boemi amanți. Dedicat fiind unei doamne ce-a iubit pe apucate, Autorul îl va da-n cramă pe vin negru la berbanți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate