niciun efort
nu-mi îngreunează memoria
ca tăcerea ce urcă prin gând
câteodată mă umple de încredere oarbă
să merg
până unde lumina asfaltează aleile
viselor
iar cuvintele cresc după ploaie
impregnându-mi sufletul
cu miros de iarbă
dacă nu merg
dezgrop cuvintelor rădăcinile
defrișez literele
până asanez jumătate din memorie
înțelesul îmi dă ocol
de parcă adierile vieții trec pe aproape
depărtându-mă de mine
și totuși
când somnul profund
îmi înoată prin ochi
memoria se trezește rupând cu blândețe
o fărâmă din amintirea copilului uitat de mult
pe drum
umblând cu inima deschisă prin sângele vechi
inspirându-i din când în când
mirosul de iarbă

14 octombrie 2015