a câta oară o fi nu catadicsesc să mai aflu
starea bizară o iau ca pe ceva firesc din decor
surprins chiar uimit la-nceput sâcâit mai apoi
de insistenta lui apariție ba ca un șut ba ca
o frână l-am înjurat deseori doar în gând
altminteri i-am purtat respect
eu fiind mai tânăr și el având dreptate mereu

am scris de una de alta despre dumnealui m-am ferit
ciudat misteriosul ăsta niciodată n-a scos o vorbă
doar m-a privit într-un mod sau altu atât cât
să pricep că dacă insist fac pasul greșit
am cam scrântit-o de multe ori ce e drept
încăpățânat zicând hei și ce nu m-a dojenit
ci doar pe chip i-am citit umbra mâhnirii
și sincer să fiu am roșit de rușine

azi l-am văzut fluierând un refren dintr-un
cântec știut ia uite-l frate e fericit
hei prietenește i-am zis ce-ai pățit
m-a privit pe sub mustață zâmbind...

dacă-i pe-așa mi-am zis azi scriu despre el
merită ce naiba doar a fost mereu ca acum
același eu din viitor și-a ajuns să-mi fie simpatic...