DACÃ


Dacă vrei să mă rănești
privește-mă ca pe mormântul persoanei iubite,
cu ilizibil epitaf pe frunte, riduri înșiruite,
furate de timpul nopții fără sfârșit,
șterse de umbrele aripilor călătoare,
sau scurse cu ploaia în țara uitării.

Dacă vrei să mă bucuri
cântă și dansează pe cerul iluziilor,
risipește flori peste valurile trecerii mele
și plantează visele care ne-au fericit
în cuibul sufletului tău.

Dacă vrei să fi lumânarea mea de viață,
te rog să arzi lumina dăruită
pentru credința în sinodul de îngeri
care ne-au adunat iubirea în același potir
sfințit de veșnicia speranței.