iar în A fi nu e luare-aminte,
e o suficiență-n existare
autogândul e-un mărunt de stare
și risipim în patru zări cuvinte.
și viața e luată ca atare
iar vorba ta-i sub grele oseminte
având rugină plumbică în minte
spre verde mă îndrept în căutare

pămânții fierb o literă în sânge
să-i dea îmbrăcămintea cea de lira
ce în gheena verbului mă strânge.
de oală spartă ciobul se tot miră,
o lacrimă în ochii tăi va plânge,
un adevăr buricul își înșiră