iar un firesc îndeamnă la contuzii,
rupturi de oase în nelămurire
și carnea e o ultimă murire
dar tot în viața asta, în iluzii

sunt vise de înalta loe mărire,
sunt de licoarea timpurilor uzii
robotizări de sine în perfuzii,
un mine ce se află în rărire

odaia-n ruginiu tot mă încape
de-or spune unii ce or fi să zică
și pe gândirea mea de oaie scalp e

chilia de mi-ar fi oricât de mica
de multul lumii tot o să mă scape
fiind în litere de orb, furnică