Doar seara cu pași pe nisip mi-a rămas în memorie
și femeia ce dansează la bara nervilor mei,
urcă și coboară vertical prin aburii tari.

Se descarnă și se împarte la fiecare ochi încețoșat
fără să pună amprente de niciun fel.

Vise nu mai are decât mâini și picioare flexibile
într-o noapte îmblânzită de pofte.

Străbate un mod de a viețui,
plăcere expusă vederii ca spuma pe valuri
ce până la urmă se pierde.

Nu știe...

Are manifestări ușoare, cuvinte joase și sărace,
așteaptă să-i pice un fante cărunt
care să n-o mai lase o pradă.

Iubirea nicicum n-o caută cu zâmbete
când se leapădă de ea în public.