crucește-te minte de câte îți trec
prin tine de-a valma îi spun îngrijorat
să n-o ia razna mă faci de rușine ce
naiba-s matur fii sită și lasă să treacă
doar pulberi de aur în gândul cel bun

ea răsfățata de colo râde și scoate limba la mine
măi nene ești șui cască ochii sunt ciur
o viață tot de pulberi ai avut parte
luate de vânt măcar acum culege pepite...

alene pașii mă mână pe-alei pline...femei...
hei hei de-aș mai fi tânăr...

pe bancă sub frasinul cu frunze de foc
din buzunar scot o mână de-orez și-arunc
guguștiucilor vin și vrăbii și porumbei
printre ei o gâză de fată ingeraș tipa tipa
păsările doar se feresc nu zboară și râd clopoței...

rezemat cu ochii închiși las soarele să mă
mângâie simt frunze-n cădere cum mă ating
ca degetele tale cândva una m-atinge pe gât
zâmbesc amintindu-mi de timidul de atuncea sărut...

trec pe lângă rondul în toate culorile înflorit
îți șoptesc ai dreptate pepite sunt pretutindeni
și-n seara asta soarele nu va asfinți pentru
că noi suntem frumoși ca niște crizanteme...

mânat de o temere totuși te-ntreb
o fi adevărat ce spune Terence McKenna că viața
se vrea eliberată din închisoarea întunecată
a materiei...

ce bine îmi pare că râzi de mine
și-mi zici poți crede așa o prostie...