Norii-au prins din nou să cearnă
jucăușii fulgi de vată…
Sărbătorile de iarnă
vin cu fostul de-altădată.

Moș cu traista seculară
înfiripă scări de gheață,
și pe ele se coboară,
bradului să-i dea viață.

Tot șiret și-acum! Din carte
strigă nume după nume
darurile și le-mparte
celor consemnați anume.

Că te-aduce-a vremii roată
orișicine înțelege,
dar de ce-mparți traista toată
numai la bogați, moșnege?

Sînt atîți copii prin țară
care-așteaptă-n van minunea,
deși seară după seară
n-au curmat cu rugăciunea!

Prea le-mparți numai de-afară
flori de gheață pe la geamuri…
Fii mai generos diseară:
dă-le-un fleac din cele daruri!

Te miri ce și lor le lasă,
fericiți să poată spune
c-au găsit, în zori, pe masă,
un covrig cu trei alune!