Deschid fereastra-n prag de dimineața,
Dulceagul aer lacom respirând.
Din munți coboară alburia ceață,
Imașurile mele-mbrățișând.

Dar soarele nu vrea să se ivească,
Plutește-o așteptare-n juru-mi, vag.
Dormi fără griji. Nu vrea să se trezească
Visarea mea, senin prieten drag.

Sunt treaz acum și pot visa în pace,
În taină vrăji la căpătâi scornesc.
Portretul tău și-o să ți-l dăruiesc.

Cândva, într-un moment de fericire,
De încântare într-un asfințit,
Altcuiva portretul amintire
Lăsându-i-l, vei spune: ''M-a iubit''

iunie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''