un plânset, urmă-n mine-a ta zâmbire
în sfera mea compun fragil pe Totul
și în tristețe-am învățat înotul
mâhnire, tu, al vieții mele zbire.
pe nicăieri nu aflu antidotul
să-mi țină sufletul în grea albire
gheene multe-l capătă-n sorbire,
rămân cu buza grea ca idiotul

odaia mă încape-n binișorul
poveste dincolo de șapte mări,
în sânge e din neamul meu osciorul.
din porc cu Măru-n gură fac jumări
și duc să umplu-n crama mea ulciorul
șezând în jilț etern de călimări