trezia ta-n visare mă aude
în beznă ochii tăi se frâng de lume
și te-ai umbrit cu verbu-n rai anume,
câmpiile obrajilor ți-s ude

de nu cunoști a vremurilor nume,
odaia și tăcerea îți sunt rude
scăldate-n dragostele tale nude
ce-ades în veci sunt niște simple glume

da-mi ești al veșniciilor exemplu
în vrerea mea spre liniștea ovală
ce în chilie șed de o contemplu

am rupt și-am aruncat din mine fală
de am intrat în inimii tău templu
sub lacrima ce cade în rafală