agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3518 .



Timpul perelor
poezie [ ]
(poezie de toamna)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Val ]

2005-09-14  |     | 



În fiecare toamnă retrăiesc,
Aceleași amintiri cu nostalgie,
Când perele în pomi se rumenesc,
Mă aflu în a mea copilărie :

La noi în sat, pe-atunci, aveam de toate,
Gutui și prune și atâtea mere,
Toți pomii erau plini de fructe coapte,
Ce nu aveam, mi-aduc aminte, pere,

Că ne-adunam târziu, pe înoptat,
Băieții toți, că-n sat nu erau fete
Și-apoi plecam la pere, la furat
În satul dinspre luncă-n două cete ;

Știam cu toții foarte bine locul,
Ogrăzile cu perii cei de soi,
Că-n fiecare toamnă făceam jocul,
Dar și sătenii ne știau pe noi (!)…

Și câte garduri am sărit, măi frate (!)
Prin mărăcini cu sânul plin de pere,
Cucuie-n cap si mușcături de...spate,
Căci câinii n-aveau pic de maniere ;

Dar anii au trecut, eram flăcăi
Și cine mai era ca noi in sat (?!)
De perele din satul dintre văi,
Aproape că de ele-am și uitat,

Da-n toamna aia,-n zi de sărbătoare,
La horă, unde toți ne-am adunat,
S-a auzit venit din depărtare
Un zvon de care noi ne-am și mirat,

Și nu știu cum, fără să bag de seamă
Aud și eu, că-mi zise o muiere,
Să mergem toți flăcăii fără teamă,
În satul dinspre luncă să luăm pere ,

Că am plecat cu toții, pe lumină,
Măcar să revedem pe unde-am fost,
Când ne-alergau dulăii-n vreo grădină
Și perii, că-i știam chiar pe de rost ;


Da’ ce să vezi(!) nici n-am ajuns în sat,
Că ne-așteptau cu pere în cărare,
Atâtea mândre de nici n-am visat(!)
Și toate-aveau în păr câte o floare,

Am luat și eu o pară și-am mușcat
Din poala ei, ce-apoi mi-a fost mireasă,
Că n-am găsit din câte am furat,
O alta mult mai dulce și frumoasă.

De-atunci privim la perii din ogradă,
Ce i-am sădit chiar după nuntă-n zori
Și i-am păzit să nu ajungă pradă,
Celor ce noaptea jefuiau comori ;

În toamna asta-avem pere de dat,
Că perii-s plini de rod și bucurie,
Iar fetele ni-s mari, de măritat…
Da’ zic și eu așa…ca să se știe!

Valeriu Cercel




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!