răcniri de umbre în tăceri promise
îți iau auzul din o amintire
pe foaia ta suind o grea rostire
da-n sfatul vorbei Domnul te omise

știirea poți s-o afli-n mănăstire
ori la-mpușcat de greieri, printre vise;
realul piere-n sfere imprecise
pe scena iadurilor în satire

nu cerceta preasfintele oscioare
ce-n sânge ți-s aducere aminte
și pleacă-n jos genunchiul din picioare

să nu noptezi în relele incinte
în suburbii de gând, pe ulicioare
pe unde-i neagra vrere din cuvinte