de sfârșitul lumii aș vrea să mor așa că niciodată nu se știe de mi s-o mai întoarce-al meu cocor cum s-ar întoarce peste mine-o glie sau poate că aș bea câte-un pahar de vin la malul unei ape șerpuinde cu fiecare dintre voi să-nchin de-ncet din universuri ne-om desprinde cu tot atâtea ploi de vară tresărind că-mi tot alergi desculță din pruncie cu ultima duminică din gând sămânță răsărind peste-o planetă vie